Realitate....

Abia acum îşi dăduse seama că fusese orb la tot spectacolul vieţii, că nu se bucurase de frumuseţea fiecărui anotimp, de frumuseţea fiecărui om, că-şi irosise timpul şi că viaţa trecuse pe lângă el, şi ce e paradoxal e că  abia acum înţelesese care-i era rostul în această orânduire de fapte şi idei , toate aflate în pemanentă schimbare.
Era nevoie de o schimbare, simţea că va ceda sub greutatea monotoniei apăsătoare. Nici nu-şi mai aducea aminte de când nu mai dormise în tihnă, uitase cum este să te trezeşti odihnit şi cu mintea limpede, şi asta doar din cauza că-şi storcea creierul, până la ultimul strop de raţiune, noapte de noapte, în speranţa găsirii unei soluţii care să-i confere acea schimbare care să-i schimbe viaţa!