Picătura de nou început....

A început totul cu un zâmbet ... Teribil de frumos, fiind o aripă spre reuşită. E simplu, un zâmbet poate urni imposibilul, e lumină, e iertare, e protecţie şi nevoia de siguranţă , e vocea echilibrului, e pace şi linişte. Acel zâmbet a cuprins întregul suflet, însă fără a fi conştientă de acest lucru. Forţa acelui cuget mă determină să aştept pentru a vedea cât  de departe poate merge sentimentul de atracţie a  unei persoane! 
Chiar dacă orgoliul ar putea să rămână în umbră, în clipa când se observă ca persoana îşi doreşte ceva mai mult, ceva mult mai frumos, se caută explicaţii fără a cauza o durere, şi fără a refuza o prietenie care ia naştere.
Însă jocul continuă, destul de frumos, cu regulile sale care mă supune la o aşteptare dulce, în care îmi şoptesc că trebuie să fiu atentă la ceea ce mi se transmite, pentru că în felul acesta pot să învăţ să surprind şi să cunosc. Am în mână toate cărţile dintr-un pachet  şi nu îmi rămâne decât să inventez jocul care te va determina să extragi o parte din cărţile pe care ţi le doreşti. Abia aştept să văd care va fi jocul tău şi de data aceasta ... 
Singurul lucru pe care îl ştiu e că te axezi pe faptul de a surprinde, dar într-un mod sincer. Şi totuşi e un joc care mă poate face în mod inexplicabil mai zâmbitoare. Un joc care are puterea de a aduce culoare în fiecare zi prin ceea că există! Cu certitudine mă joc într-un mod care îmi place, pentru a cunoaşte ceea ce îmi doresc, iar cunoscând mai mult, jocul devine o parte din mine. Şi ce poate fi mai minunat decât atunci când jocul meu poate deveni jocul altcuiva care-l înţelege.    
Zâmbesc gândului că, e deajuns să-mi zâmbeşti, şi am păşit, un pas mic, dar m-am desprins de încremenire, de negură. de îndoială, de atât de multe...uneori zâmbetul  ne duce mai aproape de cer, mai departe de noi, deseori trăim prin zâmbet, sau,  e tot ceea ce avem .......