Timpul. Marele solvent.

Timp ... încontro mergi? De ce te grăbeşti mereu? De ce nu mă laşi să trăiesc, de ce treci ca un vârtej pe lângă mine? Fii mai blând ... nu vezi cât îmi este de greu să mă adaptez la ritmul tău alert? Mă chinui dar nu pot, alerg dar  nu te pot ajunge ... aşteaptă!

Lasă-mă să visez, să uit de mine. Îmi trebuie libertate şi timp, timp în care să îmi pun ordine în gânduri, în care să îmi dau seama ce îmi doresc cu adevărat.

Doresc să privesc neîntrerupt orizontul albastru!

Să mă joc cu razele de soare!

Vreau sa privesc al nopţii astru

Şi să rămân nepăsătoare...

De ce totul trece atât de repede şi rămânem doar cu amintirile. Viaţa e atât de complicată sau doar mie mi se pare asta?

Urăsc momentele de cumpănă şi se pare că sunt tot mai dese. de ce?

De ce? De ce? De ce? Pentru că asta e realitatea ...

Realitatea este numele pe care îl dăm dezamăgirilor noastre.

Realitatea este crudă şi nu ţine cont de nimic. Realitatea există atunci când recunoaştem că am pierdut. Aceasta e realitatea pt mine.

Nu în zadar se spune că TIMPUL este un maestru de ceremonii care ne duce mereu acolo unde se cuvine să fim, avansăm, ne oprim şi dăm înapoi la ordinele lui, greşeala noastră e că ne imaginăm că-l putem trage pe sfoară.

Gânduri ...

Şi totuşi viaţa e cel mai frumos imn ce îl poţi fredona în fiecare zi fără să te plictiseşti. Tot ea, viaţa, te încununează cu momente incredibile, care mai apoi te determină sa le ţii aproape de suflet, ca nu cumva să se piardă pe undeva, pe drumul uitării. 

Şi totuşi de la viaţă ne dorim fercire, o călătorie infinită de la cer la pământ,care de fiecare dată adună tot mai multe amintiri, încât uneori simţi că această fericire va exploda în mii şi mii de stropi de beatitudine, şi care se vor aduna iar în forme din ce în ce mai frumoase.

Cel mai plăcut ce mi se poate întâmpla este să mă văd sclipind în ochii care mă privesc cu atâta căldură şi drag zi de zi, să mă simt copil în cele mai dulci momente ale zilei, să mă las cuprinsă de emoţii de fiecare dată când privesc, îmbrăţişez, primesc îmbrăţişare, sărut, primesc cea mai pură căldură, învăţ să mă bucur tot mai mult, să simt cu toţi porii că am alături cel mai frumos suflet.

Important e să fii propriul tău soare în fiecare zi. Trăiesc cu pasiune fiecare clipă şi iubesc, pentru că nimeni nu este ca mine, nimeni nu iubeşte ca mine şi nimeni nu seamăna cu mine. Fiecare dintre noi e un suflet unic şi frumos, o rază de soare coborâtă pe pământ.

Toate culorile sunt în sufletul meu, iar el mă pictează zi de zi, suflă strălucire peste fiinţa mea, îmi pune pe faţă un curcubeu de zâmbete. Şi totuşi mai am până îmi găsesc împlinirea şi sper să o cunosc în viaţa asta... Până atunci ma scald în culori unice de iubire deplină!!! 

  

Doar tu.... o zi doar pentru tine!!!

Tu eşti lângă mine, mă priveşti în linişte fără să scoţi nici un sunet, poate e mai bine aşa ... dar totuşi schiţezi un zâmbet angelic, doar tu poţi fi aşa, ştii bine că sunt momente în care nu mă satur să te privesc.

Nu ne-am vorbit, doar ne-am privit, ţi-am zâmbit şi m-ai luat de mână, te-am strâns cât am putut de tare, apoi ne-am îmbrăţişat  şi o linişte înfiorătoare s-a lăsat peste noi, eram doar un singur gând ... Noi!!!