Există un nou brand în Moldova ... sărăcia

        În nenumărate rânduri mă gândeam de ce oare măcar noi generaţia tânără care păşeşte deja pe un meleag al aşa-zisei democraţii nu îşi găseşte locul în Moldova, ci dincontra tot mai mulţi vor să fugă de aici. Dacă sincer nu văd nimic bun să se întâmple în acest "colţişor de rai", însă observ tot mai des că limba, istoria şi tradiţiile au devnit obiecte ale jocului politic. Frumos ... ador această piesă de teatru jucată pe scena Moldovei. Şi actorii extaordinari, ma refer la politicienii, oameni de frunte, am impresia ca nu dorm noaptea şi învaţă cuvânt cu cuvânt, pentru a da naştere acestei opere...

 Şi totuşi mă gândesc ... dacă s-a decis ca Republica Moldova în 1991 să fie liberă şi ... comunistă, acum oare cum suntem? Iar cine doreşte să vadă un popor de oameni nefericiţi să pornească spre Moldova.

                Şi tot aşa Parlamentul prin vot unanim proclamă sărăcia un brand al Republicii Moldova, mă mir cum de nu i-a   scris şi articol în Constituţie...Vor mai avea ăştia şi tupeul să recunoască prin vot că prostia reprezintă un alt brand, numai că nu al poporului , care nu are nici o vină, ci al celora care îl conduc cu mult entuziasm către Nicăieri şi îl manipulează la nesfârşit, făcându-l să pară în ochii străinilor aşa cum nu este?!

P.S. Mai există oare termenul de "sinceritate"? De mică eram învăţată acasă să spun adevărul că doar aşa voi fi apreciată şi nu voi lăsa loc pentru îndoieli. Dar acum observ contrariul, sinceritatea a dispărut, iar oamenii au ales să mintă de frică să nu îşi piardă locul din mulţime. Mai în glumă, mai în serios , însă ceea ce se întâmplă e foarte grav...

Ce zice viaţa mea despre mine în acest moment?

De la începutul anului 2012 am luat o decizie: "Să înving nişte temeri mai vechi, pe care le simţeam o povară destul de grea pentru mine". Despre acestea voi povesti mai tărziu.
Şi totuşi fiecare ştie că n-a venit întâmplător pe această planetă, aşa că uneori mă găndesc care e misiunea mea ... oare să fi pus acea cărămida ce duce la schimbarea lumii ...
Şi totuşi viaţa mea ce zice despre mine? Oare ce ataşament am avut vis-a-vis de ea? Aceasta nu pot să o ştiu... Dar, sunt de părere că nu e nevoie să ai doar note de 10 şi să ştii o mulţime de lucruri, nu e nevoie să fii menţionat în cărţi de istorie sau în cartea recordurilor...
Cu certitudine viaţa mea nu zice nimic rău despre mine ... eu ştiu ... ea mă iubeşte şi de multe ori mi-a venit în întâmpinarea mea, lăsându-mă să gust din şansele pe care mi le oferea.
Mai pe scurt, niciodată nu am uitat că sunt un OM, şi cu cât am lucrat mai mult cu mine, cu atât contribuţia pe care am adus-o lumii a fost mai mare, iar la sfârşitul vieţii sper că şi moştenirea lăsată va fi una valoroasă!
Mereu cădeam şi meditam asupra unui lucru şi anume asupra stărilor prin care trece un om în drumul vieţii ... de la A GÂNDI la A REALIZA şi de la A REALIZA la A FI !