And she said ... Yes

Într-un cuplu există câteva momente pe care nu le poţi da uitării nicicând: prima întâlnire, primul sărut, primul "Te iubesc" ... şi în cele mai "fericite până la adânci bătrâneţi" cazuri - cererea în căsătorie!!!
Şi anume cererea în căsătorie la sigur îmi va ramâne în memorie precum un ecou ce va răsuna incontinuu.
Aşadar, în acea zi nici prin cap nu îmi trecea că iubitul meu plănuieşte o cerere în căsătorie. Vreau să spun că atunci când s-a întâmplat am rămas literalmente fără cuvinte.
Era o zi de duminică, în care lucram, şi nici nu ştiam ce mă va aştepta în acea după-amiază, doar că toată ziua îmi apărea pe buze un zâmbet inocent, aşa din senin...
O zi extraordinară, iar iubitul meu a zis să o petrecem la plajă, era foarte emoţionat, şi tot mă grăbea să ieşim mai repede din casă.
Mă gândeam şi eu de unde atâta grabă, nimic nu prevestea că acea zi va fi una ce îmi va marca întreaga viaţă .... doar că după o săptămână de ploi puternice, a sosit una plină de soare ... o zi de vară în toată splendoarea!

Mesajul meu cu aripi

Surpriză ....

Ajunşi la plajă, am observat că un prieten ne filmează, în jur se aude muzică romantică şi pe cer mesajul de cerere în căsătorie "Te iubesc, Natalia! Vrei să fii soţia mea? " a prins aripi.  Am rămas fără cuvinte ... doream să ating acel mesaj, să văd într-adevăr dacă nu e un miraj. Acel avion ce făcea ca mesajul meu să zboare m-a emoţionat până la lacrimi ....
În acest timp iubitul meu s-a aşezat în genunchi, lacrimi în ochi de fericire şi multe emoţii.... Am auzit şi am memorat primele cuvinte care la sigur vor rămâne pentru o eternitate în inima mea "Din prima zi am ştiut că eşti aleasa mea ..." au mai urmat multe cuvinte frumoase. Ce aş mai putea adăuga? Doar că am rostit DAAAAAAAAAAAAAAA din toată inima la întrebare, fără să mă gândesc prea mult şi am acceptat să port cel mai frumos inel de logodnă văzut vreodată. Este finuţ, elegant, ieşit din tipare şi deosebit asemeni puiului meu care mi l-a oferit!
În jur o atmosferă incredibilă, iar după răspunsul meu, oamenii ce se aflau pe plajă, pe care măcar nici nu îi cunoşteam, au început să aplaude şi să strige, iar eu sincer nu îmi puteam opri lacrimile, mereu îmi voi aminti cât de binecuvântată am fost în acea zi şi cât de mult contează să fii iubit şi să iubeşti cu adevărat.
A fost un moment de nedescris, fenomenal, magic, m-am simţit mai împlinită ca niciodată şi am căpătat încredere să merg cu paşi siguri înainte. Am realizat ca puiul meu mă vrea lăngă el şi a lui. 
Un basm ce a prins viaţă şi un capitol lung ca va semnifica "o viaţă în doi".
Aşadar visele devin realitate, doar dacă crezi în ele şi faci ceea ce simţi cu adevărat. Sunt extrem de fericită şi pot să vă spun că mă bucur nespus de mult pentru că am cel mai dulce, frumos, iubitor logodnic din lume - viitor soţ şi îl IUBESC LA NEBUNIE!!! 

Iar aceasta a fost piesa care se auzea pe fundalul cererii în căsătorie .... Magnific ... 

Există un nou brand în Moldova ... sărăcia

        În nenumărate rânduri mă gândeam de ce oare măcar noi generaţia tânără care păşeşte deja pe un meleag al aşa-zisei democraţii nu îşi găseşte locul în Moldova, ci dincontra tot mai mulţi vor să fugă de aici. Dacă sincer nu văd nimic bun să se întâmple în acest "colţişor de rai", însă observ tot mai des că limba, istoria şi tradiţiile au devnit obiecte ale jocului politic. Frumos ... ador această piesă de teatru jucată pe scena Moldovei. Şi actorii extaordinari, ma refer la politicienii, oameni de frunte, am impresia ca nu dorm noaptea şi învaţă cuvânt cu cuvânt, pentru a da naştere acestei opere...

 Şi totuşi mă gândesc ... dacă s-a decis ca Republica Moldova în 1991 să fie liberă şi ... comunistă, acum oare cum suntem? Iar cine doreşte să vadă un popor de oameni nefericiţi să pornească spre Moldova.

                Şi tot aşa Parlamentul prin vot unanim proclamă sărăcia un brand al Republicii Moldova, mă mir cum de nu i-a   scris şi articol în Constituţie...Vor mai avea ăştia şi tupeul să recunoască prin vot că prostia reprezintă un alt brand, numai că nu al poporului , care nu are nici o vină, ci al celora care îl conduc cu mult entuziasm către Nicăieri şi îl manipulează la nesfârşit, făcându-l să pară în ochii străinilor aşa cum nu este?!

P.S. Mai există oare termenul de "sinceritate"? De mică eram învăţată acasă să spun adevărul că doar aşa voi fi apreciată şi nu voi lăsa loc pentru îndoieli. Dar acum observ contrariul, sinceritatea a dispărut, iar oamenii au ales să mintă de frică să nu îşi piardă locul din mulţime. Mai în glumă, mai în serios , însă ceea ce se întâmplă e foarte grav...

Ce zice viaţa mea despre mine în acest moment?

De la începutul anului 2012 am luat o decizie: "Să înving nişte temeri mai vechi, pe care le simţeam o povară destul de grea pentru mine". Despre acestea voi povesti mai tărziu.
Şi totuşi fiecare ştie că n-a venit întâmplător pe această planetă, aşa că uneori mă găndesc care e misiunea mea ... oare să fi pus acea cărămida ce duce la schimbarea lumii ...
Şi totuşi viaţa mea ce zice despre mine? Oare ce ataşament am avut vis-a-vis de ea? Aceasta nu pot să o ştiu... Dar, sunt de părere că nu e nevoie să ai doar note de 10 şi să ştii o mulţime de lucruri, nu e nevoie să fii menţionat în cărţi de istorie sau în cartea recordurilor...
Cu certitudine viaţa mea nu zice nimic rău despre mine ... eu ştiu ... ea mă iubeşte şi de multe ori mi-a venit în întâmpinarea mea, lăsându-mă să gust din şansele pe care mi le oferea.
Mai pe scurt, niciodată nu am uitat că sunt un OM, şi cu cât am lucrat mai mult cu mine, cu atât contribuţia pe care am adus-o lumii a fost mai mare, iar la sfârşitul vieţii sper că şi moştenirea lăsată va fi una valoroasă!
Mereu cădeam şi meditam asupra unui lucru şi anume asupra stărilor prin care trece un om în drumul vieţii ... de la A GÂNDI la A REALIZA şi de la A REALIZA la A FI !