Patria mea e Moldova

A fost de la început un abuz grosolan ceea ce s-a întâmplat în acest spaţiu dintre Prut şi Nistru. Tot ceea ce se întâmpla în Republica Moldova părea un lucru straniu: refuzul a tot ceea ce e românesc şi încurajarea înstrăinării , mancurtizarea unei "elite" impuse în scopul marginalizării unui popor adus la sapă de lemn era strategie rusească, de model sovietic, pe dictonul latin "divide et impera" , aşa s-au creat enclavele "independente" numite Transnistria şi Găgăuzia şi nu în ultimul rând "Moldova lui Voronin" , un jalnic trădător de neam cu creierul spălat de comunismul sovietic, fiind pus să menţină prăsila comunismului, într-un fel de "muzeu roşu" la marginea fostului imperiu.
Mai e o şansă în plus de a demonstra că acest popor are valoare şi că putem lupta îngropând pentru totdeauna trecutul comunist. Am încredere în poporul meu că astăzi 28 noiembrie 2010 şi-a făcut datoria faţă de patria sa, iar votul fiecăruia dintre noi va fi cu săvârşire un pas spre un viitor luminos. 

De Ce?

Alergăm după miracole, construim personaje investite cu calităţi pe care ni le dorim, vorbim despre o Moldovă virtuală care este din ce în ce mai săracă şi aceasta datorită modului cum îşi gestionează propriul destin.
Ne minţim în permanenţă cu "valorile" inestimabile pe care le avem şi nu le ştim "valorifica"  chiar nu mai cred în astfel de poveşti ... valorile adevărate se impun ... diferenţa există numai între valorile teoretice şi adevăratele valori. 
Refuz să cred că nu se poate face nimic, trebuie să existe o cale. M-am cam săturat de atâta apatie şi lamentare continuă, haideţi să facem ceva constructiv!
Pentru mine viaţa e un lanţ. Nu există nici o prima, nici o ultima verigă, una se leagă de cealaltă, se îmbină una-ntr-alta, şi numai împreună formează armonios şi inoxidabil şiragul, fragil sau solid, dar un tot ce nu se deşiră atât timp cât rămâne unit.
Aşadar nu există nici început, nici sfârşit ... Începutul şi sfârşitul sunt doar dimensiuni sintetice inventate de noi ca vector pentru a avea o oarecare stabilitate şi echilibru.

Lăsaţi muzica din voi să răsune!!!

 Când pasiunea se întâlneşte cu dorinţa, când viaţa întreagă este dedicată frumosului şi împlinirii, când sufletul se naşte pentru a se exprima, când tot ce suntem ca fiinţe se transpune în muzică, atunci putem spune că am învăţat ce înseamnă să trăim! Daca trupul nostru pictează dansul sufletului, miracolul se poate produce. Forţa unei vieţi stă în dorinţa cu care vrei să o trăieşti. Forţa inimii tale stă în puterea tandră a sufletului înrădăcinat în dorinţă. Viaţa este un dans. Un dans al inimii şi al trăirilor. Un dans al emoţiilor necuprinse. Un dans al sufletului încărcat de iubire.

 Oamenii sunt cel mai frumos detaliu al peisajului universal. Frumuseţea lor răsare nu din trup ci din suflet. Din inimă. Oamenii ştiu să se bucure de fiecare moment al vieţii şi să facă din el o sărbătoare!

 Păşeşti acolo unde crezi că ar trebui să pui pasul. Acolo unde simţi că ar fi drumul tău, conform hărţii interioare, ale cărei axe sunt gândurile şi sentimentele tale. Indiferent dacă pasul tău a fost bine făcut sau nu, pentru a putea vedea unde te afli şi ce poţi să faci cu ceea ce vrei, vei fi supus la două judecăţi: cea proprie şi cea a celorlalţi!

Să ştii mereu să zâmbeşti şi să crezi în minuni mici, să dăruieşti gânduri frumoase tuturor şi să ai mereu sufletul plin de bunătate, învaţă să împarţi cu ceilalţi ceea ce ai şi bucură-te de ceea ce eşti. Nu uita să fii copil, măcar din când în când. Un copil este o fereastră deschisă pentru zborul visurilor noastre şi mai mult decât atât, numai un copil ştie să iubească!!!