08 octombrie 2010

Orice pentru un moment...un moment pentru o viaţă

Dar dacă stai puţin să te gândeşti...Să fie viaţa un dar al spiritului combinat cu multitudinea experienţelor prin care am trecut... Trebuie să avem încredere în noi înşine, să avem încredere în a fi receptivi pentru a trăi fiecare secundă a fiecărei ore, a fiecărei zi la întregul ei potenţial. Ai putea vreodată să îţi imaginezi o lume în care îţi trăieşti clipa cu pasiune şi îţi petreci mai mult timp bucurându-te de realitate decât să încerci să evadezi din faţa ei!
Păcatul adevărat este  lipsa curajului de a ne exprima convingerile şi dorinţa pentru viaţă. Cel mai apropiat lucru de un iad fizic este acţiunea de a refuza să spunem ceea ce trebuie spus, de a nu cânta ceea ce a fost menit să fie cântat sau de a ne forţa pe noi înşine să nu mai simţim ceea ce a fost menit să fie simţit. 
Pasiunea ne sculpteaza existenţa, alimentează focurile inspiraţiei şi ne face ca inima şi mintea să fie deschise schimbărilor din jurul nostru. Constituie hrana sufletulu, o scânteie care aduce lumină în atingerea unui scop. Chiar dacă prin pasiune îţi răneşti genunchii sau cazi în apa haotică numită viaţă, pasiunea este dreptul tău prin naştere. Este în tine, este a ta să o descoperi şi să o stapâneşti.
Uneori am impresia că mintea mea e plină de mistere, nici eu nu mai pot înţelege, să dau oare vina pe eterna mea neputinţă de a găsi o soluţie la aşa-zisele mistere... Ceea ce ştiu cu certitudine e că sunt plină de iubire, ceea ce semnifică că am un surâs care spune TE IUBESC şi o inimă plină de bucurie şi mulţumire.
Ştiu să îmi aleg dorinţe multe şi frumoase şi să fie cele mai potrivite pentru mine. Mai ştiu să îmi pictez viitorul în culori de entuziasm, în farduri de fericire şi iubire, cu nuanţe de speranţă şi într-o atitudine soră de sânge cu încrederea. Dorinţele se scurg rapid, însă începuturile rămân...
Aşa s-a început ... a venit la geam acel înger pe care îl căutam cu disperare... şi totuşi a venit... să mă înveţe uitarea şi înţelegerea. Mi-a închis drumurile, dar în schimb îmi va arăta drumul. Îmi va vindeca suspiciunile. Am fost un  om care a cercetat mai mereu, aşezat pe un piedestal prea înalt, într-un univers de aspiraţii nobile şi speranţe goale. Dar îngerul mi-a şoptit în palmă adevărul despre ei , despre ce vreau, despre ce fac, despre ce pot eu să ating. Şi în joaca sa , în joaca mea voi redescoperi adevărata lume, adevăratul început şi sfârşit, ADEVĂRUL!!! Împachetez cu nostalgie în cutii ruginite deja, alte zeci de momente în care am fost doar un om. Dar STOP... şi îngerii au fost oameni...          

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu