Votaţi-mă, că vă dau....

A fost odată ca niciodată un trib. Unul de oameni. Vorba uneia dintre publicităţi , dintre ăia cu costum, cravată ... oameni normali ca mine şi ca tine. Trăiau zică-se într-o relativă pace şi unitate. Nici mai rău nici mai bine ca în oricare alt trib. Numai că iată vreo câţiva s-au dat păcatului, au mâncat mărul conştiinţei binelui şi răului (l-au mâncat pe tot) şi li s-a părut că tribul e prea dezorganizat şi că ar avea nevoie de o mână de fier care să-i ducă pe drumul cel bun.
S-au strâns ad-hoc ... muşcătorii mărului care acum vedeau binele şi adevărul, şi au redactat o serie de promisiuni, care  de care mai apetisante şi mai frumoase, pe care să le prezinte tribului. Utopice dealftel, având în vedere dezvoltarea economico-culturală a tribului. Dar ce nu face omul ca să-i fie mai bine? Şi aşa pişcătorii mărului au ajuns conducătorii tribului.
Să se facă (dez)ordine!!! au hotărât ei. Şi aşa a fost... Tribul s-a transformat în etalonul ordinii, unde fiecare muncea, mânca, îmbrăca, purta - cum, când şi ceea ce decidea şefu. Bineînţeles că ăsta a fost numai începutul. Că şi şefu trebuia şi el să manânce şi să se îmbrace, dar nu mai avea timp să muncească, fiind foarte ocupat să gândească. Daaaaaa a-ţi ghicit: să se gândească la noi idei pt (dez)ordonarea şi înflorirea tribului. Aşa că locuitorii tribului, ca nişte buni cetăţeni ce se găseau ei, trebuiau să producă cele necesare şi pentru Marele Conducător Atotştiutor. Cu orice preţ!
Această istorisire ar dura la nesfârşit , luând în considerare "avântul"  pe care tribul îl lua zi de zi. Dar mă gândesc că e mai bine să intru în tema principală şi să întreb. Ce, pe cine, cum şi de ce?