Timpul e cel care ne dă mari bătăi de cap, de nenumărate ori l-am dori să îl recuperăm, însă într-o variantă favorabilă nouă, care ne-ar pune în lumină, fără a mai repeta o eventuală greşeală. De multe ori gândim ca dacă nu ne grăbeam totul avea să fie perfect.
Mai mereu zic că de vină nu e acest secol al vitezei, care ne impulsioneaza să fim cât mai grăbiţi, uitând totodată să ne bucurăm de ceea ce avem. Concret, suntem grăbiţi, nu comunicăm sănătos, nu selectăm destul de eficient.
Mai mereu dorim să sărim peste câţiva paşi, fără a sesiza ca lucrurile importante rămân undeva în urmă şi ne irosim viaţa pe nimicuri, nimicuri fără sens.
Acum chiar nu contează că sărim acei paşi într-o relaţie şi sărim în pat poate de la prima întâlnire. Şi nu mai contează că mai întâi cunoşti nuditatea, ca mai apoi să cunoaştem caracterul.
Totul se petrece în grabă, suntem cotropiţi de această grabă, iar dacă Iubita îţi poartă cămaşa şi doreşti să o răvăşeşti, în timp ce îţi face micul dejun eşti prea grăbit.
Când eşti în pat cu o femeie şi o doreşti evident că eşti grăbit. O scapi de haine să o poţi iubi în voie, te grăbeşti. Unde ne grăbim? Dar la sigur din graba aceasta nu poate ieşi ceva genial.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu