Mi s-a întâmplat recent .... şi m-am convins de un lucru ... Mulţi oameni nu sunt ceea ce par. Mulţi oameni afirmă ceva cu certitudine, dar se adevereşte a fi fals şi iarăşi timpul, şi iarăşi viaţa pe care îi consider uneori indici nefavorabili, mă ajută. Sunt sigură că totul se întâmplă cu un scop, coincidenţă nici într-un caz nu poate fi.
Deseori nu înţelegeam de ce oamenii poartă o mască (uneori chiar mai multe) învăluind pe cei din jurul lor în mireasma de calităţi în care s-au îmbrăcat în mod forţat şi lăsând în umbră buruienile defectelor. Multora dintre ei le este frică să îşi arate adevăratele sentimente, alţii se arată puternici pentru a nu fi răniţi ... şi poate fac lucruri ce îi rănesc pe cei din jur şi care ţin la ei.
Lumea a devenit un teatru. Voinţa este regizorul acestei piese de teatru. Voinţa anulează personalitatea oamenilor determinând-i să fie robi la acelaşi şir de slăbiciuni: aur, mărire, amor....... Lumea este o scenă pe care se joacă mereu şi mereu aceeaşi piesă.
Tu nu ai făcut decât să îţi alegi o mască ce îţi ascunde nu doar faţa, ci şi zâmbetul din priviri, şi lumina din suflet...
De multe ori nu ai crezut în mine şi nu ai dorit să renunţi la ea, ai continuat acel dans care te transformă urât, iar dezamăgirile sunt tot mai frecvente în ceea ce te priveşte şi descopăr cât eşti departe de a fi aşa cum te arătai şi cât de mult această mască începe să facă parte din tine. Să nu îţi treacă prin gând că iubirea ta mă poate face inofensivă, ci dincontra lipsa aceasta a măştilor ma poate determina să fiu rea şi ironică şi niciodată prefăcută, iar sinceritatea o ştie toată lumea ... e periculos de benefică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu