Păşeşti acolo unde crezi că ar trebui să pui pasul. Acolo unde simţi că ar fi drumul tău, conform hărţii interioare, ale cărei axe sunt gândurile şi sentimentele tale. Indiferent dacă pasul tău a fost bine făcut sau nu, pentru a putea vedea unde te afli şi ce poţi să faci cu ceea ce vrei, vei fi supus la două judecăţi: cea proprie şi cea a celorlalţi!
Să ştii mereu să zâmbeşti şi să crezi în minuni mici, să dăruieşti gânduri frumoase tuturor şi să ai mereu sufletul plin de bunătate, învaţă să împarţi cu ceilalţi ceea ce ai şi bucură-te de ceea ce eşti. Nu uita să fii copil, măcar din când în când. Un copil este o fereastră deschisă pentru zborul visurilor noastre şi mai mult decât atât, numai un copil ştie să iubească!!!
Este ca o descatusare acest discurs mirific, mai mult ca atit pe cit de adevarat pe atit de surprinzator.Brovo tie ca stii sa-ti expui gindurile la care defapt noi toti le tainuim undeva in adincuri..si nu intotdeauna ne reuseste sa le expunem asemeni tie!!!
RăspundețiȘtergere