Nu există prea multe chestii pentru care ar trebui să găsesc explicaţii... Poate că ideea că îi plăceam m-a făcut să-l plac şi eu, poate că după o relaţie plicticoasă ai nevoie de o îmbrăţişare adevărată, nicidecum de una grăbită.
Aşadar ne-am văzut îmbrăţişaţi şi totul a luat curs mult prea repede. Mult timp am rămas apropiaţi, având convingerea că e doar o situaţie care nu se precipită şi care îmi dă posibilitatea să mi-o doresc singură, s-o anticipez.
După lunga pauză de după îmbrăţişare ne-am sărutat cu precauţie, fără să simulăm o devorare reciprocă. Al doilea sărut a fost o explorare atentă, jucauşa.
M-am desprins de el...Nu înţelegeam ce se întamplă, dar nici nu aş fi vrut să mă gândesc. Calm, mi-a rostit numele şi m-a întrebat ce s-a întâmplat. Am zâmbit si aş fi vrut să-i spun cât de frumos e să-ţi auzi numele în asemenea situaţii. Cu toate că suntem practic nişte necunoscuţi, îmi ştie numele, îl pronunţă şi acest lucru dă un sens de apartenenţă unul altuia, de nevoie reciprocă de înţelegere, creează intimitate.
Intimitate incipientă, intimitate ce se dezvoltă în jurul sentimentului de linişte interioară şi al dorinţei de a avea tot mai mult!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu